Grinzile sunt elemente solicitate predominant la încovoiere cu forţă tăietoare. De aceea calculul de dimensionare/verificare a armăturilor trebuie să fie făcut atât pentru armătura longitudinală, de încovoiere, cât şi pentru armătura transversală.
Verificarea rigidității structurii la acţiuni laterale urmăreşte în principal împiedicarea degradării componentelor nestructurale în timpul cutremurelor de intensitate redusă care pot apărea de mai multe ori pe durata de utilizare a unei construcţii.
Planseele casetate sunt alcătuite dintr-o placa rezemată pe o rețea de grinzi cu rezemare de ordinul II, dispuse pe două direcţii la distanţe egale cuprinse între 1,5 şi 3m . Reţeaua de grinzi poate rezema la rândul ei pe pereţi perimetrali sau pe grinzi principale care transmit încărcările către stâlpi.
Calculul plăcii presupune stabilirea valorii şi poziţiei încărcărilor, calculul eforturilor – în special al momentelor încovoietoare, dimensionarea şi dispunerea armăturii longitudinale.
Pereții de beton armat sunt solicitați la moment încovoietor, forță axială și forță tăietoare. Caracterul ciclic alternant al acțiunii seismice și raspunsul în domeniul plastic al pereților coduc la următoarele moduri specifice de cedare:
Cel mai utilizat model de calcul la forță tăietoare este cel al grinzii cu zăbrele echivalente alcătuită din fibrele longitudinale comprimate de beton (talpa comprimată), armătura longitudinală întinsă (talpa întinsă), etrierii (montanții întinși) și bielele comprimate de beton înclinate (diagonalele comprimate)
Utilizarea directă a momentelor încovoietoare rezultate din calcul static pentru armarea grinzilor și stâlpilor poate conduce la soluții de armare ineficiente. Aceste soluții ineficiente sunt generate de aplicarea constrângerilor constructive la stabilirea armăturilor longitudinale pornind de la ariile necesare rezultate din calculul de dimensionare.
Grinzile se armează, de regulă, cu bare drepte și etrieri. La grinzile cu deschideri mari solicitate predominant gravitațional se pot dispune în vecinătatea reazemelor și bare înclinate cu scopul de a ajuta la preluarea forțelor tăietoare.
Caracteristica principală a acestor planșee este aceea că plăcile reazemă direct pe stâlpi fără intermediul unor grinzi. Rezemarea locală a plăcilor poate conduce la un mod particular de cedare, prin străpungere, specific acestor planșee. Planșeele fără grinzi poartă și numele de planşee dală. Planșeele dală se folosesc de regulă pentru deschideri de până la 9,00m.
Pereții izolați zvelți, conectați de restul structurii prin placă sau prin grinzi de rigiditate redusă, răspund la încărcări laterale ca niște console verticale. Formarea mecanismului de plastificare presupune aparția unei articulații plastice din încovoiere la baza fiecărui perete. Articulația plastică se formează prin curgerea armăturii longitudinale (verticale) la întindere din încovoiere.