Cutremurul generației noastre

Scris de Encipedia

Evenimentele seismice importante în România au o periodicitate statistică de o generație. Datele istorice cunoscute plasează periodic câte un cutremur de pământ distructiv în viața fiecărei generații. De la ultimul eveniment major au trecut deja 40 ani, perioadă în care evoluția ingineriei seismice a cunoscut probabil cel mai semnificativ avânt de când omul își construiește adăposturi. Evoluția tehnicii de calcul, a tehnologiei informației, a conceptelor de protecție față de acțiunea seismică, a teoriilor și aplicațiilor acestora nu au fost nicicând mai performante și mai dezvoltate în istoria cunoscută a omenirii.

   Cu toate acestea, experiențele recente din alte țări au subliniat neputința protecției în cazul evenimentelor seismice deosebite. Cutremurul de la Kobe din Japonia, din 1995 a lăsat în urmă peste 4.000 de morți și a avariat iremediabil 300.000 de clădiri. Dezastrele produse de cutremurul și tsunami-ul din Oceanul Indian din 2004 au produs aproximativ 300.000 victime. Tragediile mai recente din Haiti, de la Fukushima sau din Italia au pus în evidență aceeași neputință de luptă a omului cu dezastrele naturale. Dezvoltarea civilizației umane aduce cu ea progrese notabile ale științei, fructificate în metode și tehnologii moderne de protecție, dar în același timp tinde să crească riscul seismic la care ea este expusă. Creșterea și dezvoltarea naturală a fondului construit, ca urmare a evoluției umanității precum și vulnerabilitatea crescândă a fondului construit existent datorită degradării naturale și antropice continue la care este supus acesta, duce la premise îngrijorătoare asupra performanței acestuia la evenimente seismice majore.

FEMA 454 afirmă că reabilitarea tuturor clădirilor construite după principii neseismice sau construite după coduri neperformante seismic este un deziderat nesustenabil din punct de vedere economic, iar înlocuirea acestora reprezintă o barieră culturală și economică neacceptabilă. De asemenea, tot conform FEMA, reabilitarea tuturor clădirilor cu cadre de oțel din California avariate sau vulnerabile la mișcări telurice similare cu cea de la Northridge este incompatibilă cu posibilitățile și performanțele economiei americane. Sunt posibile pierderi economice mai mari în activitățile de reabilitare decât în cele estimate după un cutremur. Concepte ca deficiența seismică sunt aduse în atenție. De asemenea, noi concepte precum reziliența seismică sunt aduse în lumină în ultima perioadă. Reziliența seismică acceptă și consideră degradări asupra clădirilor, performanța fiind discutată în termeni de revenire la funcționare normală după un eveniment major. Codurile de proiectare moderne, în special cele formate și calibrate pe baza unui cutremur per generație au ca obiectiv de bază siguranța vieții ocupanților, admițând degradări asupra fondului construit.

În țara noastră, codurile de proiectare seismică modernă urmează același orizont, accentul fiind pus pe siguranța vieții ocupanților. Clădirile sunt proiectate să sufere degradări, utilizarea factorilor mari de comportare (q), ce impun proiectarea structurilor în clase de ductilitate înalte (DCH) au ca fundament acest aspect. Nicio clădire proiectată cu un factor de comportare superior celui elastic, la incidența cutremurului de proiectare, în concepția codului, nu va scăpa fără degradări. Aceste degradări, minore sau extensive, în raport cu mărimea factorului de comportare considerat în proiectare, constituie însăși fundamentul asigurării conceptului de siguranță a vieții la incidența cutremurului de proiectare. Așa cum constructorii de mașini proiectează automobile ce se vor deforma în cazul unui accident major, așa și construcțiile din toată lumea, proiectate în clase înalte de ductilitate sunt concepute să se degradeze în cazul unui cutremur de o generație. Elementele nestructurale, finisajele, chiar și funcționalitatea clădirii sunt proiectate pentru a satisface obiectivul de bază de siguranță a vieții.

Este de tras un semnal de alarmă în sensul conștientizării factorilor ce asigură sistemul calității în construcții, precum și a asiguratorilor și beneficiarilor că toate structurile proiectate după codurile moderne din întreaga lume, pentru un cutremur major ce apare odată în viața unei construcții sunt proiectate să se degradeze, să disipe energie seismică prin deformare și astfel să poată garanta siguranța vieții ocupanților. Conștientizarea riscului seismic, pregătirea și educarea populației, precum și o înțelegere corectă a conceptelor codurilor de proiectare și a comportării construcțiilor la acțiunea seismică trebuie să fie un deziderat fundamental pentru reducerea efectelor viitorului cutremur și limitarea pierderilor umane și economice.

Experiențele seismice mondiale moderne, vulnerabiltatea fondului construit, cvasi-lipsa de informare și conștientizare a ocupanților fondului construit, duritatea incidenței unui dezastru ne fac să ne întrebăm: suntem oare pregătiți pentru cutremurul generației noastre?