(Re) expertize

Scris de Encipedia

În piața imobiliară din București se manifestă în ultimul timp o efervescență a activității de expertizare a construcțiilor existente. Sunt vizate aproape exclusiv construcțiile care adăpostesc spații publice și care au mai fost expertizate tehnic în trecut, fiind încadrate în clasa I de risc seismic conform listelor publicate de Primăria Municipiului București. Interesul proprietarilor de a finanța noi expertize este generat de scopul reîncadrării construcțiilor în clase de risc seismic mai scăzut. Se urmărește re-deschiderea spațiilor publice închise prin efectul legii 282/2015 *.

 

Este justificată tehnic re-expertizarea acestor construcții? Iată câteva considerente în această privință:

1) Tehnicile de evaluare seismică a construcțiilor existente au cunoscut o îmbunătățire substanțială în ultimi ani. Gradul de incertitudine al rezultatelor evaluării seismice este de cele mai multe ori substanțial mai mare decât cel al proiectării structurilor noi. Îmbunătățirea tehnicilor de evaluare seismică are ca rezultat direct scăderea gradului de incertitudine al rezultatelor.

2) Cadrul normativ din domeniul evaluării seismice s-a schimbat substanțial în ultimii 20 de ani. Încadrarea unei construcții în clasa I de risc seismic după P100-3 nu este echivalentă cu încadrarea în categoria I de urgență conform P100/92. Legea 282/2015 nu face direct referire la un anumit document normativ însă se prezumă că prevederile legii sunt în acord cu cadrul normativ în vigoare la data publicării legii. Este firesc pentru oricine, că nu se pot fundamenta lucrările de intervenție asupra unei structuri pe baza concluziilor unei expertize tehnice întocmite în anii ’80. 

3) În timp, vulnerabilitatea seismică clădirilor se poate schimba ca urmare a unor diferite cauze: degradări structurale produse de interacțiunea cu mediul ambiant, alterări ale structurii sau elementelor nestructurale cauzate de exploatarea deficitară, modificări structurale cauzate de schimbarea funcțiunii, afectarea structurii de evenimente seismice de intensitate mai redusă decât cel de proiectare. 

Din aceste puncte de vedere refacerea expertizelor tehnice după o perioadă lungă de timp (orientativ, mai mare de 10-15 ani) sau după schimbarea radicală a bazei normative este nu numai utilă ci și necesară. 

 

Sunt numeroase cazuri în care beneficiarii formulează condiționări explicite privind comandarea unei expertize tehnice de schimbarea încadrării în clasa de risc. Mulți dintre experții tehnici care activează în București s-au confruntat în ultimele luni cu astfel de cereri. De aceea, există o mare neîncredere în noile rapoarte de expertiză pentru clădiri care au mai fost expertizate în trecut (neîncrederea apare numai în cazul în care clasa de risc seismic a clădirilor a fost schimbată în urma re-expertizării dintr-o clasă de risc mai mare într-una de risc mai redus). De ce se manifestă această neîncredere?

1) Unele expertize tehnice nou elaborate sunt sumare, nu respectă formatul cadru conform P100-3/2008 și nici metodologiile de evaluare prescrise de acest cod. În cadrul procesului de expertizare nu se realizează investigații analitice (complexe) și nici încercări experimentale privind calitatea materialelor de construcție utilizate. Concluziile formulate au grad înalt de subiectivitate nefiind formulate pe baza unor rezultate cuantificabile ale procesului de expertizare.

2) Lipsa abordării temeinice a procesului de expertizare ridică semne de întrebare asupra competenței expertului tehnic, asupra capacității sale de a opera cu metodologiile moderne de evaluare seismică și asupra gradului de cunoaștere a cadrului normativ existent.

3) Realizarea unor expertize neconforme cu cadrul normativ existent și formularea unor concluzii cu grad înalt de subiectivitate care contrazic concluziile expertizele mai vechi conduce la suspiciuni privind deontologia profesională a expertului tehnic. 

 

 

Concluziile Encipedia:

1) Expertizarea tehnică a construcțiilor existente pe baza metodologiilor moderne de evaluare seismică reprezintă o necesitate inclusiv pentru clădirile din București care au mai fost expertizate în urmă cu 15-20 de ani.

2) Concluziile expertizelor realizate prin respectarea cadrului normativ în vigoare la această dată, cu ajutorul cunoștințelor și instrumentelor noi de evaluare din domeniul ingineriei seismice, prezintă un grad de încredere mai ridicat decât concluziile expertizelor efectuate în anii ’90, al căror grad de subiectivitate este, în general, mult mai înalt. 

Prin urmare concluziile expertizelor noi, realizate deontologic, ar trebui să prevaleze concluziile expertizelor vechi, bazate pe tehnici de investigare mai rudimentare.

3) Experții tehnici trebuie să respecte deontologia profesională, să fie onești și corecți în relațiile cu beneficiarii, autoritățile publice și societatea în ansamblu.

Trebuie găsit și implementat de către autoritățile publice un mecanism eficient pentru suspendarea rapidă a dreptului de practică pentru persoanele atestate profesional care nu respectă deontologia profesională. Expertizele întocmite de către aceste persoane trebuie să nu poată fi utilizate în relația cu autoritățile publice sau în justiție.

4) Sunt necesare măsuri de educație publică care să aducă aminte de consecințele dezastruoase ale prăbușirii și avarierii clădirilor la cutremur. Natura a fost generoasă, sunt aproape 40 de ani în care proprietarii clădirilor ar fi putut lua măsuri pentru reducerea vulnerabilității seismice a imobilelor. Populația pare din ce în ce mai puțin convinsă de această necesitate. Riscul seismic asociat fondului construit aflat în proprietate privată în România nu va scădea decât atunci când utilizatorii acestor clădiri îl vor conștientiza și vor dori diminuarea sa.

 

 
 Scoală temporară organizată în corturi în Turcia, deoarece autoritățile publice au considerat clădirea existentă nesigură după cutremurul de la Van din 2012. Vizitată dupa cutremur de o echipă de experți UNESCO - IPRED, această clădire nu prezenta avarii de natură să indice o vulnerabilitate seismică semnificativă. Decizia de evacuare a fost luată insă de autoritățile turce din cauza faptului că o clădire similară, amplasată la o distanță de aproximativ 60 km, aproape de epicentru, se prăbușise.

 

* Legea 282/2015 interzice organizarea și desfășurarea de activități permanente sau temporare în spațiile publice pînă la finalizarea lucrărilor de intervenție realizate în scopul creșterii nivelului de siguranță la acțiuni seismice a construcției care adăpostește aceste spații. Legea face referire la spațiile publice, având altă destinație decât cea de locuință, realizate în scopul desfășurării de activități care implică aglomerări de persoane precum: săli de spectacol, de expoziții, de lectură, spații pentru comerț, structuri turistice, de cazare și de alimentație publică și de prestări de servicii, asistență social sau medicală, administrație publică și altele asemănătoare.