Capacitatea de deplasare a elementelor de beton armat

Preambul

Problema dezvoltării şi validării experimentale a unor procedee care să servească la evaluarea capacităţii de deplasare laterală a elementelor structurale devine din ce în ce mai importantă pe măsură ce metodele de proiectare sau evaluare a structurilor bazate pe deplasare intră tot mai mult în practica cotidiană.

Reprezentarea acţiunii seismice pentru evaluarea structurilor existente

În mod obişnuit acţiunea seismică a fost reprezentată în calculele de evaluare prin intermediul unor forţe laterale cu caracter convenţional. Verificarea în termeni de rezistenţă nu este insă semnificativă pentru că factorul de comportare q (sau factorul de reducere Ψ) nu poate fi estimat cu un grad suficient de încredere.

Legea de comportare pentru sectiune moment-curbură

In literatura de specialitate sunt disponibile numeroase procedee pentru determinarea relaţiilor forţă deplasare pentru elementele de beton armat. Aceste procedee se bazează fie pe formulări analitice, fie rezultă din prelucrarea unor studii experimentale extinse. Pentru secţiuni de formă şi armare oarecare se poate face pe baza considerării simultane a condiţiilor statice, geometrice şi a legilor de comportare a materialelor (oţel, beton).

Ghidul de proiectare structurala pentru cladiri de beton publicat de AIJ

Ghidul japonez de proiectare AIJ Structural Design Guidelines for Reinforced Concrete Buildings prevede o metodă prin care deplasarea ultimă a unui element de beton armat (de tip grindă sau stâlp) este considerată a fi cea care corespunde intersecţiei curbei ce descrie comportarea la moment încovoietor, Vf-Δ, cu legea de comportare care descrie variaţiei forţei tăietoare capabile funcţie de deplasarea impusă, Vup.