Oțelul BSt

În ultima perioadă de timp, în țara noastră a început să fie folosit pe scară din ce în ce mai largă oțelul BSt, ca alternativă la clasicele oțeluri pentru armarea betonului, OB37 sau PC52 (PC60). Acest tip de oțel reprezintă un produs modern, de caracteristici superioare pentru realizarea betonului armat.

Etimologia denumirii BSt provine din limba germană, unde cuvintele Betonstahl sau mai nou Bewehrungsstahl înseamnă armatură pentru beton.

Momentan, în țara noastră este folosit cu precădere oțelul Bst 500, unde 500 reprezintă limita de curgere a acestuia, 500 MPa. În Germania și Austria se folosesc deja oțeluri cu limita de curgere 550 MPa(Bst 550)

În acest moment nu există o bază normativă unificată la nivel european referitoare la cerințele de calitate ale oțelului folosit la armarea betonului. Standarde de calitate din diferite țări oferă prescripții legate de denumirea, clasificarea și folosirea acestor oțeluri. Spre exemplu standardele germane din seria DIN 488  impun denumirea de BSt 500 , în schimb ce normele spaniole (UNE-36-068) denumesc același oțel B 500 S, un alt termen în curs de familiarizare pe piața românească.

 Oțelul BSt este produs în trei clase de ductilitate, A, B și C. Clasa A este clasa cea mai puțin ductilă, având o capacitate de deformare specifică ultimă între 2,5% și 5%, iar clasa C reprezintă clasa cea mai ductilă, având o capacitate de deformare specifică ultimă de cel puțin 7,5%. Clasa C de oțel BSt este necesară în realizarea structurilor ductile (clasa M sau H de ductilitate).

O denumire mai nouă impusă de DIN 488 - 2009 identifică aceste oțeluri într-un mod și mai prescurtat : B500A, B500B, B500C (în funcție de clasa de ductilitate). În acest articol se va păstra identificarea "BSt", deja familiară comunității românești.

Deasemnea, în anumite referințe se poate întâlni denumirea BSt 500 S, indicativul S reprezentând oțel striat.

Este necesară o precizare importantă : Standardul EUROCODE 2 (Anexa C) nu permite folosirea oțelurilor pentru beton armat având o rezistență la curgere inferioară valorii de 400 MPa. În consecință oțelurile folosite până acum pe piața românească (OB37,PC52) nu îndeplinesc cerințele minime de calitate impuse de către EUROCODE 2 !

Oțelul BSt se poate recunoaște și diferenția față de oțelurile obișnuite prin dispunerea specifică a nervurilor. Astfel, suprafața cilindrică a oțelului este împărțită în două părți. O parte este realizată cu nervuri alternative (una la 45° alternată de una aproximativ verticală), iar cealaltă de nervuri succesive la 45°. Pe această ultimă parte standardul DIN 488 specifică posibilitatea inscripționării unor simboluri referitoare la țara și furnizorul oțelului, prin îngroșarea nervurilor într-o anumită succesiune.

Oțel BSt - cele două suprafețe nervurate

Oțel BSt - suprafața cu nervuri alternative

Oțel BSt - suprafața cu nervuri la 45° pe care se poate inscripționa țara de origine și producătorul, conform DIN 488

 Un exemplu de inscripționare al țării de origine și al producătorului, conform DIN 488 este prezentat mai jos :

Această identificare se face în mod succesiv pe porțiuni de maxim 1 m, astfel :

- o succesiune de două nervuri îngroșate reprezintă începutul identificatorului ;

- numărul nervurilor succesive după începutul identificatorului și până la următoarea nervură îngroșată reprezintă codul de țară (de la 1 la 9).  Astfel Germania are codul 1 (o nervură), Belgia, Luxemburgul, Olanda au codul 2, Franța are codul 3, Italia are codul 4, Marea Britanie și Irlanda au codul 5, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda au codul 6, Spania și Portugalia au codul 7, Letonia, Estonia,Lituania Austria, Ungaria, Polonia au codul 8, în timp ce România, Bulgaria, Turcia, Croația, Ucraina au codul 9.

- codul producătorului. Acest cod poate fi format dintr-o număr cu o cifră sau cu două. În cazul unui cod cu două cifre, cifra zecilor se separă printr-o nervură îngroșată de cifra unităților.

Imaginea de mai sus reprezintă un oțel fabricat în Franța (cod 3), de un producător cu codul 12.

 Nu toți producătorii respectă seria de standarde DIN 488, astfel încăt este posibil, în special în țările est-europene să se întâlnească oțeluri BSt fără aceste identificatoare.

În concluzie, utilizarea oțelului BSt reprezintă o alternativă modernă de proiectare, impusă de seria de standarde EUROCODE. Având în vedere și condițiile financiare ale pieții românești (oțelul BSt se comercializează la același preț cu oțelul PC52), se poate afirma ca utilizarea în continuare a oțelurilor tradiționale, în afara condițiilor particulare în care se impune acest fapt, nu este justificată, atât sub aspect economic, cât și și tehnic, această practică reprezentând  tributul unei obișnuințe specifice inginerului proiectant.