Valorile de proiectare ale eforturilor din elementelor structurale sunt derivate din cele obţinute în urma calculului structural de ansamblu astfel încât să se dirijeze în mod convenabil mecanismul de plastificare. În cazul structurilor cu pereţi proiectate la acțiuni seismice se aplică metoda proiectării capacităţii de rezistenţă.
Calculul grinzilor la moment încovoietor se poate face utilizând metoda simplificată de calcul a secțiunilor de beton armat. În această metodă se neglijează rezistența betonului la întindere și se iau în calcul numai armăturile longitudinale situate la extremitățile secțiunii (se neglijează cele intermediare). Metoda simplificată presupune scrierea a două ecuații de echivalență a eforturilor pe secțiune: una de moment și una de proiecție pe axa barei. Rezolvarea sistemului de două ecuații permite calculul a două necunoscute.
Calculul armăturilor se face ca în cazul secțiunilor de beton armat încovoiate simplu armate. Dispunerea se face conform regulilor constructive standardizate și a regulilor inginereșeti de bună practică.
Pentru o grindă cu secțiunea variabilă în trepte se prezintă alcătuirea modelului S&T, verificarea la eforturi de compresiune a secțiunii de beton și dimensionarea armăturii necesare pentru preluarea eforturilor de întindere, în zona de discontinuitate.
Verificarea capacitatii inimii sectiunii de beton de a prelua eforturile de compresiune care se dezvolta in lungul diagonalelor comprimate se face, de regula, in mod convențional prin limitarea efortului mediu tangential pe sectiune.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat diferite modele de calcul la forță tăietoare a elementelor de beton armat. Modelul de calcul cel mai utilizat este cel al grinzii cu zăbrele echivalente alcătuită din fibrele longitudinale comprimate de beton (talpa comprimată), armătura longitudinală întinsă (talpa întinsă), etrierii (montanții întinși) și bielele comprimate de beton înclinate (diagonalele comprimate).
Se prezintă succesiunea operațiilor de verificare la străpungere a unei plăci în dreptul unui stâlp central conform prevederilor SR EN 1992-1-1:2004.
Alcătuirea structurilor în elevaţie trebuie să aibă în vedere evitarea introducerii unor neregularităţi care influnețează negativ răspunsul seismic. Metodele simplificate de calcul nu pot suprinde comportarea seismică a structurilor cu neregularități pronunțate.
Verificarea secţiunii de rezemare se poate face prin limitarea efortului unitar mediu de compresiune în această secțiune la valoarea admisibilă.
Rosturile de turnare reprezintă secțiuni potențiale de cedare la forță tăietoare prin lunecare. Situația este mai defavorabilă în zona critică a pereților unde în urma solicitărilor ciclice în domeniul plastic se pierde o parte din rezistența la lunecare în rost.