În general, pentru structuri în cadre de beton armat executate monolit, stabilirea schemei statice nu ridică probleme deosebite. Suprastructura poate fi schematizată prin elemente de tip bară (elemente lungi) conectate rigid la noduri.
Metodele de calcul structural seismic se clasifică în principal în funcție de modul de aplicare a încărcării seismice și în funcție de natura comportării structurale considerată în calcul.
Calculul eforturilor în grinzi care nu sunt încărcate cu momente la capete din conlucrarea cu stâlpii se poate face rapid aplicând metoda echilibrului elastic sau metoda echilibrului limită.
Calculul eforturilor în grinzi se poate face cu metodele studiate la statica construcțiilor. Diferențele dintre structurile reale și structurile idealizate utilizate în calcul necesită însă schematizări potrivite. La grinzi sunt necesare în principal schematizări privind axa barei, secțiunea transversală, natura reazemelor și deschiderile de calcul.
Grinzile sunt elemente solicitate predominant la încovoiere cu forţă tăietoare. De aceea calculul de dimensionare/verificare a armăturilor trebuie să fie făcut atât pentru armătura longitudinală, de încovoiere, cât şi pentru armătura transversală.
Verificarea rigidității structurii la acţiuni laterale urmăreşte în principal împiedicarea degradării componentelor nestructurale în timpul cutremurelor de intensitate redusă care pot apărea de mai multe ori pe durata de utilizare a unei construcţii.
Planseele casetate sunt alcătuite dintr-o placa rezemată pe o rețea de grinzi cu rezemare de ordinul II, dispuse pe două direcţii la distanţe egale cuprinse între 1,5 şi 3m . Reţeaua de grinzi poate rezema la rândul ei pe pereţi perimetrali sau pe grinzi principale care transmit încărcările către stâlpi.
Calculul plăcii presupune stabilirea valorii şi poziţiei încărcărilor, calculul eforturilor – în special al momentelor încovoietoare, dimensionarea şi dispunerea armăturii longitudinale.
Pereții de beton armat sunt solicitați la moment încovoietor, forță axială și forță tăietoare. Caracterul ciclic alternant al acțiunii seismice și raspunsul în domeniul plastic al pereților coduc la următoarele moduri specifice de cedare:
Cel mai utilizat model de calcul la forță tăietoare este cel al grinzii cu zăbrele echivalente alcătuită din fibrele longitudinale comprimate de beton (talpa comprimată), armătura longitudinală întinsă (talpa întinsă), etrierii (montanții întinși) și bielele comprimate de beton înclinate (diagonalele comprimate)